
Anul aparitiei: 2012
Număr de pagini: 216
Format: 20/27 cm
Tipărit de: I Mercurio, Valladolid, Spania
Versiuni disponibile: engleză, franceză, spaniolă
ISBN: 978-606-92300-8-4


Text de Neagu Djuvara
Călătorie fotografică de Cătălin D. Constantin
Mai puțin celebre decât mănăstirile din Bucovina, mănăstirile din Oltenia de sub munte nu sunt mai puțin interesante. Istoria lor e veche și bogată, plină de legende. Zece dintre ele sunt prezentate în paginile acestui album elegant într-un periplu istoric ce poartă semnătura binecunoscutului Neagu Djuvara: Tismana, Lainici, Polovragi, Hurezi, Bistrița, Arnota, Govora, Surpatele, Dintr-un Lemn, Cozia. Textul e însoțit de fotografii foarte reușite de Cătălin D. Constantin. Albumul e o ediție de colecție, a fost tipărit în Spania și a apărut într-un tiraj foarte mic, în trei ediții simultane, în limbile engleză, franceză și spaniolă.
Ediția în limba engleză poate fi cumpărată de la libăria Anthony Frost din București, Calea Victoriei nr. 45. Ediția în limba franceză poate fi cumpărată de la librăria Kyralina din București, strada George Enescu nr. 8. Ediția în spaniolă poate fi cumpărtă doar prin comandă online.

„Pentru a înțelege și aprecia bisericile bizantine situate în partea de vest a Valahiei, călătorul are nevoie de câteva lămuriri istorice. Mai întâi, înflorirea, abia în secolele XIV‒XVII, a acestei arte religioase, i se poate părea, desigur, tardivă. Or, ceea ce se știe mai puțin e că, pe când invaziile „barbare” sunt oprite în Occident odată cu cedarea, în anul 911, de către Carol al III-lea, regele Franciei, regelui scandinav Rollon a provinciei ce va deveni ducatul Normandiei (înaintarea arabă fusese și ea oprită în Spania, chiar după bătălia de la Covadonga, în 722), răsăritul Europei va mai cunoaște vreme de câteva sute de ani invaziile turanice: unguri, pecenegi, uzi, cumani și devastatorul val mongol al urmașilor lui Ginghis Han (1241‒1242), prelungit prin așezarea tătarilor Hoardei de Aur, pentru mai bine de 300 de ani, la gurile Volgăi, cu năvăliri sporadice în toate țările din răsăritul Europei. Se cuvine așadar să socotim că Europa de Est are vreo 300 de ani întârziere în dezvoltare față de Occident. La asta se adaugă faptul că, din pricini care ne vor cere prea mult timp ca să le învingem, Valahia (sau Țara Românească) nu s-a întemeiat decât între anii 1290 și 1320. În cadrul acestei provincii, partea de apus, adică aflată la vest de râul Olt, curgând nord-sud din Carpați până la Dunăre, provincie care fusese câteva zeci de ani, la începutul veacului al XIII-lea, un „banat” al regatului ungar, a beneficiat totdeauna de un statut aparte, cu un „mare ban”, șezător, începând cu secolul al XV-lea, la Craiova. Marele ban avea primul rang printre boierii sfatului domnesc al Valahiei. Acest specific explică în parte numărul mare de așezăminte bisericești pe care le găsim și azi în acest ținut zis Oltenia, multe ctitorite chiar de domnii țării. Am ales să vă prezentăm aici doar zece dintre ele, a căror construcție se înșiră de la sfârșitul veacului al XIV-lea până la sfârșitul veacului al XVIII-lea – data târzie explicându-se prin cauzele pe care le-am expus mai sus și care au prelungit Evul Mediu în ţările române până la începutul veacului al XVIII-lea. Le vom comenta, odată cu câteva imagini fotografice, urmând, pe cât se poate un itinerar de la Vest la Est, de acolo de unde Carpații își isprăvesc în Dunăre arcul lor de peste 1500 de kilometri și până la malul râului Olt. ”
Neagu DJUVARA
